Documente Românești
2 Consulat Royal de Roumanie № 289 Confidenţial
Ianina, 7 Septembrie 1917
Domnule Preşedinte al Consiliului,
Ca urmare la raportul meu sub № 279 din 29 August trecut129, am onoarea a informa pe Excelenţa Voastră, că, îndată ce am aflat că şi la Băeasa a avut loc un incident regretabil, de natură a pricinui urmări grave, m’am grăbit a cere de la Comisariatul General italian de aci, informaţiuni precise, care mi a comunicat următoarele:
Joi seara, 31 August trecut, vre-o 4-5 geandarmi greci, însoţiţi de alţi civili trimişi anume din Janina – zice-se spre a calma spiritele agitate ale românilor –, au voit să intre în comuna Băeasa, dar, la marginea comunei ei au fost întămpinaţi de o delegaţiune compusă de trei români, în capul căreia era băeşatul Ion Cazana, însoţit de Mih. Teguiani şi Ah. Bei, care le-a comunicat, că le e interzis de a înainta şi a intra în comună, deoarece populaţiunea nu-I primeşte, căci românii au proclamat autonomia Pindului. Grecii, la această declaraţie, spre a nu fi expuşi la vre un pericol în faţa criticei situaţiuni în care se găseau, mai ales că erau hotărâţi să nu se întoarcă îndărăt, au cerut sprijinul trupelor italiene, ce se aflau încă la Băeasa, iar D-l căpitan, Comandantul acelor trupe, le a acordat imediat concursul şi îi a consiliat să nu intre în comună, ci să
se adopostească într’o biserică situată la marginea comunei, ceea ce au şi făcut, trimiţându-se acolo o pază de căţi-va soldaţi italieni.
Aflând toate acestea, am crezut de cuviinţă să intervin imediat pentru a potoli spiritele şi a preveni complicaţiuni şi mai grave, şi cu atât mai mult, că şi colegul meu italian, D-lui D. Nuvolari mi a solicitat acest concurs, atât din partea D-sale, cât şi din partea D-lui General italian Delli Ponti. În consecinţă m’am grăbit să dau instrucţiuni D-lui Revizor şcolar să trimită D-lui Director al şcoalei noastre din Băeasa o scrisoare, la 3 septembrie curent, cu următorul conţinut:
„Domnule Director,
În urma atitudinei ameninţătoare a locuitorilor din Băeasa, faţă de autorităţile greceşti,
cari s’au dus să ocupe comunele evacuate de trupele italiene, atât cel în drept, cât şi autorităţile superioare italiene de aci, sunt foarte îngrijorate de această situaţiune foarte critică şi periculoasă ce locuitorii de acolo ’şi au creat.
Aşa dar, cel în drept m’a însărcinat ca să vă rog să întrebuinţaţi toată insistenţa pentru
ca să calmaţi spiritele şi să sfătuiţi pe români de a nu pune nici o rezistenţă autorităţilor elene, cari sunt însărcinate cu ocuparea comunelor. Sfătuiţi pe toţi, ca să ţină seamă de bunele sfaturi ce li se dau de aci, de cei în drept, şi să caute să ducă o viaţă cât se poate de paşnică, mai cu seamă în împrejurările aşa de grele din aceste părţi. Dacă românii noştri nu vor ţine seamă de bunurile sfaturi ce li s’au dat înainte şi li se dau şi acum, dânşii vor fi expuşi la un mare pericol, care nu poate avea decât consecinţele cele mai dezastroase pentru dânşii.
Vă rog să daţi publicitatea cea mai mare acestei comunicări prin comunele române şi a-mi răspunde de primirea prezentei, cât şi a scrisoarei ce V-au adresat cei în drept cu data de 28 August trecut.
Primiţi, etc.
(ss.) P. Civica”.
La rândul lor, autorităţile greceşti din aceste părţi, fiind şi ele informate de cele întâmplate la Băeasa, s’au grăbit să trimeată la faţa locului vre-o 200 soldaţi sub comanda a 2-3 ofiţeri, cari au ajuns la Băeasa în seara de 3 c. Din fericire populaţiunea de acolo a rămas liniştită, astfel că episodul n’a luat alte proporţii şi predarea comunei din partea italienilor a avut loc în toată liniştea, după ce însă Căpitanul companiei italiene a atras binevoitoarea atenţiune a ofiţerilor greci de a îngriji ca populaţiunea să fie menajată, să nu fie surexcitată prin niscai persecuţiuni, şi să fie lăsaţi să plece cei cari ar voi să se retragă din comună. Primind cuvenitele asigurări, trupele italiene s’au retras, dar abia se depărtară la o mică distanţă, când ei au fost înştiinţaţi, că grecii n’au respectat promisiunile date şi că au şi început să bată, să insulte, să ameninţe şi chiar să împiedice familiile cari voiau să plece. În faţa acestei atitudini, D-l Căpitan italian s’a văzut nevoit să se întoarcă în comună şi să ceară nuoi asigurări pentru respectarea celor stabilite şi cu acest prilej mai multe familii au putut să plece din Băeasa, îndreptându-se spre Ianina, împreună cu soldaţii italieni.
Cu vre-o două zile mai înainte plecaseră dejà mulţi alţi tineri în direcţia Comisiei şi a punctului Calibaki, de pe teritoriul ocupat de italieni.
La sosirea la Ianina a acestor familii, am stăruit să le conving, că ar fi mai bine să se reîntoarcă la căminurile lor peste câte-va zile, când va sosi la Ianina Guvernatorul General elen pe lângă care voi interveni în favoarea lor, deoarece autorităţile superioare greceşti din Ianina le vor garanta viaţa şi avutul lor; dar ori-ce stăruinţă a fost zadarnică căci aceste familii s’au hotărât să plece în Epirul de Nord, ca să ierneze acolo, împreună cu soţii lor plecaţi din Băeasa direct în Epirul de Nord. Printre cei refugiaţi sunt mulţi cari caută să se sustragă obligaţiunilor militare.
Cu acest prilej, Domnul Revizor şcolar P. Civica, mi a adresat ieri un raport detaliat despre cele întâmplate la Băeasa, în baza informaţiunelor ce le a primit din partea refugiaţilor şi în special din partea D-lui Vasile I. Vassilake, preşedintele comunităţii noastre din Băeasa130 şi a fratelui său G. Baca, institutor român în acea comună. Din acest raport reese, că incidentul cu geandarmii greci a avut loc întocmai după cum îmi comunicaseră în prima zi autorităţile locale italiene. Mi s’au mai dat următoarele detalii:
Comisiunea care însoţea pe cei 5 geandarmi eleni, era compusă din Dnii: Papahristu, zis şi Caciadima, avocat la Ianina; Epaminoda Veli, droghist în acest oraş; Pelleni şi Niţidi, neguţători de seamă tot din Ianina, care nereuşind să convingă pe aromâni, au rămas într’o locuinţă din marginea comunei până ce s’au calmat spiritele. Domnul Caciadima, intrând în comună pentru a se aproviziona cu merinde şi întâlnindu-se cu câţi-va români, le a vorbit cam în sensul următor: „Noi suntem trimişi din partea Comisarului elen din Ianina pentru ca să vă sfătuim să vă calmaţi şi să vă liniştiţi, asigurându-vă că se va respecta tractatul încheiat la Bucureşti de D-l Venizelos”. La acestea Domnul institutor Baca, care se afla prezent, i a răspuns: „Cunoaştem sentimentele de echitate ale Domnului Prim-Ministru; dar cele întâmplate la Abela, săvărşite de funcţionarii şi geandarmi greci, au pus groaza în populaţiunea română”. Atunci D-l Caciadima a replicat: „Tocmai, spre a evita asemenea fapte regretabile am
fost trimişi noi aci”.
Tânărul român G. Zisi din Băeasa, luând cuvântul a zis: „am servit în armată ani de zile; ştiu ce fel de regulă şi ordine se ţine în Grecia; nouă aci nu ni se dă de lucru şi suntem reduşi să murim de foame: eată de ce am proclamat autonomia Pindului”.
În acea seară, vre-o 50 de femei, dinpreună cu copii lor, s’au dus la Căpitanul italian ca să-l roage să nu plece din Băeasa şi să nu-i părăsească; însă acesta, spre a nu se întâmpla niscai manifestaţiuni, n’a voit să le primească.
Atunci femeile au făcut o demonstraţie prin comună, traversând străzile cu cântece naţionale, cântând mai ales „deşteaptă-te române”.
Pentru potolirea spiritelor, s’a afişat la Băeasa copie de pe procesul verbal încheiat între Căpitanul companiei italiene şi ofiţerii greci sosiţi acolo în seara de 3 curent şi în care proces verbal s’a făcut menţiune că românii vor fi bine trataţi şi că nu li se va face vre-o rechiziţiune, după cum s’a zvonit. Căpitanul italian, la plecarea sa, a adresat populaţiunei mulţumirile sale pentru buna primire ce a făcut trupelor italiene şi a exprimat speranţa că şi autorităţile greceşti vor fi binevoitoare faţă de populaţiunea română.
Luni dimineaţa însă, la 4 curent, autorităţile greceşti, după plecarea trupelor italiene au început să privească rău pe români şi să-i ameninţe şi chiar au bătut pe D-nii Vasile Costa Hagi, Apostol Zotta şi At. Tega, căteşi trei locuitori din Băeasa. Tot atunci, căte-va familii, voind să plece, au fost oprite. Toate acestea, aducându-se la cunoştinţa Căpitanului italian, acesta a fost nevoit a se întoarce din drum spre a se pune în contact cu ofiţerii greci spre a se pune capăt acestor incidente. Dar nici acest demers n’a fost suficient, căci, după plecarea ofiţerului italian, grecii s’au dus în casa văduvei H. Druia, nu se ştie cu ce scop, astfel că, speriându-se, şi această doamnă, cu două fete ale ei, a părăsit comuna, apucând drumul spre Ianina. Însă, după ce a umblat două ceasuri, întâlnind un funcţionar italian care mergea la Băeasa ca controlor, fiind trimis de autorităţile italiene, dânsa a luat curaj şi a hotărât se se reîntoarcă la căminul ei. Acest fapt dovedeşte că românii sunt îngroziţi de tratamentul neomenos ce-l îndură din partea geandarmilor şi a funcţionarilor greci. Tocmai aceasta irită până la desperare pe români şi îi face să recurgă la tot felul de mijloace regretabile.
Ca dovadă certă despre abuzurile şi purtarea imprudentă şi brutală ale autorităţilor greceşti, dau aci mai la vale conţinutul următoarelor două procese verbale pe cari le a încheiat D-l Revizor şcolar P. Civica, în baza declaraţiilor ce I au făcut astăzi D-nii Vasile C. Hagi şi Apostol At. Zottu, care au fost bătuţi la Băeasa şi despre cari se pomeneşte mai sus.
„Proces Verbal
Astăzi Joi, 7 Septembrie 1917, s’a prezentat subsemnatului Revizor al Şcoalelor primare române din circonscripţiile Ianina şi Grebena, D-l Vasile C. Hagi, din comuna Băeasa, în etate de 30 de ani, şi ’mi a declarat următoarele. Luni dimineaţa (4 septembrie), voind să trec podul de pe Voiusa, fără nici un motiv, nişte soldaţi greci, cari se găseau acolo, m’au întrebat unde mă duc. Le am răspuns că mă duc acasă. Ei au început să înjure neamul nostru, şi unul din ei, caporal sau sergent, a început să mă bată, dându-mi mai multe palme şi, dacă nu fugeam, cine ştie câtă bătaie era să-mi dea.
Din cauza aceasta şi din cauză că mă temeam să nu mă maltrateze din nou, am fost
nevoit să-mi iau familia şi să plec de acolo, venind aci.
(s) Vasile C. Hagi”
Tot astăzi Joi, 7 Septembrie, s’a prezentat înaintea subsemnatului, tânărul Ap. Zottu, în etate de 16 ani, de fel din Băeasa, care mi a declarant următoarele: „Luni dimineaţa, cu jumătate de ceas înainte de a se face zi, voind să ies din casă, chiar cu lumânarea aprinsă, spre a mă duce la moară ca să iau un cantar, am dat, la eşirea din casă, de o patrulă de geandarmi greci, compusă de 4 inşi, cari m’au întrebat unde mă duc. Le am răspuns că mă duc la moară. Ei atunci mi au zis să mă întorc înapoi. Întrebându-i de ce? Ei au început să mă înjure şi să mă lovească şi, dacă nu le scăpam din măini, refugiându-mă în casă, cine ştie ce bătaie era să-mi dea.
(s) Apostol At. Zottu”
Pentru D-l At. Tegu, de 18 ani, D-l Vasile C. Hagi mi a declarant următoarele: „Luni dimineaţa, înainte de plecarea italienilor, fiind trimis de nora-sa la familia D-lui Tache Vaşotti spre a se informa când pleacă familiile, tocmai la poarta casei D-lui T. Vaşotti a fost prins de armata care păzea şi, după ce l’a bătut rău de tot, a fost arestat şi nu i s’a
dat drum decât după plecarea italienilor”.
Astăzi, 7 Septembrie, ziua Joi, 1917, am încheiat prezentul proces verbal, iscălit de
susnumiţii spre a servi unde de cuviinţă.
(ss) Apostol At. Zottu
Vasile C. Hagi
Revizor:
(s) P. Civica”
E de notat că obiceiul insultelor, ameninţărilor şi a bătăilor este aşa de răspândit în aceste părţi, în cât se poate spune că constituie un adevărat sistem de care se servesc grecii în potriva românilor, fără a ţine seamă, că o asemenea procedare, e neomeneasă, excită şi indispune pe români, cari ajung apoi la desperare şi comit fapte dezastroase.
Chiar astăzi, Domnul Modiano, sublocotenent în armata italiană, trimis la Samarina ca controlor spre a supraveghia ca românii să nu fie persecutaţi, informează Comisariatul general din Ianina, prin fonogramă, că geandarmii greci au ocupat Furca, localitate situată în Pind şi au maltratat acolo în mod neomenos mai mulţi români. Acelaş controlor vesteşte că din fericire nu s’a ivit pân’acum la Samarina nici un incident, unde un detaşament de geandarmi şi soldaţi greci au şi înlocuit trupele italiene, care au evacuat acea localitate. Nu voi lipsi a înainta Excelenţei Voastre un raport amănunţit în privinţa celor ce s’au întămplat la Samarina acum câteva zile.
N’am lipsit a face aci în mod energic cuvenitele interveniri în favorul comunelor româneşti pe lângă Domnul Marangopulo, însărcinat din partea Comisarului guvenului elen Domnul Steriadi, ca să ia în primire din partea trupelor italiene, comunele evacuate de acestea şi l’am rugat să dea telegrafic ordinele necesare atât la Băeasa cât şi în cele-l-alte comune româneşti, pentru evitarea incidentelor, cari nu pot fi decât în dauna bunei linişte ce trebuie să domnească în acele comune, asigurându-se totodată viaţă şi avutul populaţiunei române de la Pind, care e desperată de tratamentul ce-l îndură actualmente şi de cel trecut. Domnul Marangopulo, care pare a fi animat de bune intenţiuni, s’a grăbit a mă asigura că va da ordine categorice în acest sens şi nu va înceta a le reînoi, dorind ca liniştea să se restabilească pretutindeni.
De asemenea ieri am intervenit pe lângă Legaţiunea noastră din Atena, rugând a se face demersurile necesare pe lângă Guvernul elen şi de este posibil a se obţine din partea acestuia o amnistie generală pentru toţi românii, cari s’au refugiat din comunele lor de teama de a nu fi urmăriţi de autorităţi şi cari nu se vor întoarce pe la căminurile lor, decât dacă se vor da ordine autorităţilor elene din comunele române, de neurmărire contra românilor.
Am crezut necesar a face demersuri şi pe lângă colegii mei din Ianina, expunându-le soarta deplorabilă a românilor din Pind şi rugându-i a face şi dânşii reveniri la Legaţiunile respective din Atena, pentru a se pune capăt acestor represalii, ce autorităţile elene cari au ocupat comunele evacuate de trupele italiene, întrebuinţează în potriva elementului român, contrar asigurărilor date de Guvernul elen şi de autorităţile elene respective.
Consul:
D.A. Mincu135
Excelenţei Sale
Domnului Ion I.C. Brătianu
Preşedinte al Consiliului şi
Ministru al Afacerilor Străine
la Iaşi
Arhiva Ministerului Afacerilor Externe apud Stoica Lascu, Evenimentele din iulie - august 1917 în regiunea Munților Pind - încercare de creare a unei statalități a aromânilor. Documente inedite și mărturii. Studiu istoriografic și arhivistic în Revista Română de Studii Eurasiatice, Anul III, vol. 3, nr. 1-2 / 2007
Domnule Preşedinte al Consiliului,
Ca urmare la raportul meu sub № 279 din 29 August trecut129, am onoarea a informa pe Excelenţa Voastră, că, îndată ce am aflat că şi la Băeasa a avut loc un incident regretabil, de natură a pricinui urmări grave, m’am grăbit a cere de la Comisariatul General italian de aci, informaţiuni precise, care mi a comunicat următoarele:
Joi seara, 31 August trecut, vre-o 4-5 geandarmi greci, însoţiţi de alţi civili trimişi anume din Janina – zice-se spre a calma spiritele agitate ale românilor –, au voit să intre în comuna Băeasa, dar, la marginea comunei ei au fost întămpinaţi de o delegaţiune compusă de trei români, în capul căreia era băeşatul Ion Cazana, însoţit de Mih. Teguiani şi Ah. Bei, care le-a comunicat, că le e interzis de a înainta şi a intra în comună, deoarece populaţiunea nu-I primeşte, căci românii au proclamat autonomia Pindului. Grecii, la această declaraţie, spre a nu fi expuşi la vre un pericol în faţa criticei situaţiuni în care se găseau, mai ales că erau hotărâţi să nu se întoarcă îndărăt, au cerut sprijinul trupelor italiene, ce se aflau încă la Băeasa, iar D-l căpitan, Comandantul acelor trupe, le a acordat imediat concursul şi îi a consiliat să nu intre în comună, ci să
se adopostească într’o biserică situată la marginea comunei, ceea ce au şi făcut, trimiţându-se acolo o pază de căţi-va soldaţi italieni.
Aflând toate acestea, am crezut de cuviinţă să intervin imediat pentru a potoli spiritele şi a preveni complicaţiuni şi mai grave, şi cu atât mai mult, că şi colegul meu italian, D-lui D. Nuvolari mi a solicitat acest concurs, atât din partea D-sale, cât şi din partea D-lui General italian Delli Ponti. În consecinţă m’am grăbit să dau instrucţiuni D-lui Revizor şcolar să trimită D-lui Director al şcoalei noastre din Băeasa o scrisoare, la 3 septembrie curent, cu următorul conţinut:
„Domnule Director,
În urma atitudinei ameninţătoare a locuitorilor din Băeasa, faţă de autorităţile greceşti,
cari s’au dus să ocupe comunele evacuate de trupele italiene, atât cel în drept, cât şi autorităţile superioare italiene de aci, sunt foarte îngrijorate de această situaţiune foarte critică şi periculoasă ce locuitorii de acolo ’şi au creat.
Aşa dar, cel în drept m’a însărcinat ca să vă rog să întrebuinţaţi toată insistenţa pentru
ca să calmaţi spiritele şi să sfătuiţi pe români de a nu pune nici o rezistenţă autorităţilor elene, cari sunt însărcinate cu ocuparea comunelor. Sfătuiţi pe toţi, ca să ţină seamă de bunele sfaturi ce li se dau de aci, de cei în drept, şi să caute să ducă o viaţă cât se poate de paşnică, mai cu seamă în împrejurările aşa de grele din aceste părţi. Dacă românii noştri nu vor ţine seamă de bunurile sfaturi ce li s’au dat înainte şi li se dau şi acum, dânşii vor fi expuşi la un mare pericol, care nu poate avea decât consecinţele cele mai dezastroase pentru dânşii.
Vă rog să daţi publicitatea cea mai mare acestei comunicări prin comunele române şi a-mi răspunde de primirea prezentei, cât şi a scrisoarei ce V-au adresat cei în drept cu data de 28 August trecut.
Primiţi, etc.
(ss.) P. Civica”.
La rândul lor, autorităţile greceşti din aceste părţi, fiind şi ele informate de cele întâmplate la Băeasa, s’au grăbit să trimeată la faţa locului vre-o 200 soldaţi sub comanda a 2-3 ofiţeri, cari au ajuns la Băeasa în seara de 3 c. Din fericire populaţiunea de acolo a rămas liniştită, astfel că episodul n’a luat alte proporţii şi predarea comunei din partea italienilor a avut loc în toată liniştea, după ce însă Căpitanul companiei italiene a atras binevoitoarea atenţiune a ofiţerilor greci de a îngriji ca populaţiunea să fie menajată, să nu fie surexcitată prin niscai persecuţiuni, şi să fie lăsaţi să plece cei cari ar voi să se retragă din comună. Primind cuvenitele asigurări, trupele italiene s’au retras, dar abia se depărtară la o mică distanţă, când ei au fost înştiinţaţi, că grecii n’au respectat promisiunile date şi că au şi început să bată, să insulte, să ameninţe şi chiar să împiedice familiile cari voiau să plece. În faţa acestei atitudini, D-l Căpitan italian s’a văzut nevoit să se întoarcă în comună şi să ceară nuoi asigurări pentru respectarea celor stabilite şi cu acest prilej mai multe familii au putut să plece din Băeasa, îndreptându-se spre Ianina, împreună cu soldaţii italieni.
Cu vre-o două zile mai înainte plecaseră dejà mulţi alţi tineri în direcţia Comisiei şi a punctului Calibaki, de pe teritoriul ocupat de italieni.
La sosirea la Ianina a acestor familii, am stăruit să le conving, că ar fi mai bine să se reîntoarcă la căminurile lor peste câte-va zile, când va sosi la Ianina Guvernatorul General elen pe lângă care voi interveni în favoarea lor, deoarece autorităţile superioare greceşti din Ianina le vor garanta viaţa şi avutul lor; dar ori-ce stăruinţă a fost zadarnică căci aceste familii s’au hotărât să plece în Epirul de Nord, ca să ierneze acolo, împreună cu soţii lor plecaţi din Băeasa direct în Epirul de Nord. Printre cei refugiaţi sunt mulţi cari caută să se sustragă obligaţiunilor militare.
Cu acest prilej, Domnul Revizor şcolar P. Civica, mi a adresat ieri un raport detaliat despre cele întâmplate la Băeasa, în baza informaţiunelor ce le a primit din partea refugiaţilor şi în special din partea D-lui Vasile I. Vassilake, preşedintele comunităţii noastre din Băeasa130 şi a fratelui său G. Baca, institutor român în acea comună. Din acest raport reese, că incidentul cu geandarmii greci a avut loc întocmai după cum îmi comunicaseră în prima zi autorităţile locale italiene. Mi s’au mai dat următoarele detalii:
Comisiunea care însoţea pe cei 5 geandarmi eleni, era compusă din Dnii: Papahristu, zis şi Caciadima, avocat la Ianina; Epaminoda Veli, droghist în acest oraş; Pelleni şi Niţidi, neguţători de seamă tot din Ianina, care nereuşind să convingă pe aromâni, au rămas într’o locuinţă din marginea comunei până ce s’au calmat spiritele. Domnul Caciadima, intrând în comună pentru a se aproviziona cu merinde şi întâlnindu-se cu câţi-va români, le a vorbit cam în sensul următor: „Noi suntem trimişi din partea Comisarului elen din Ianina pentru ca să vă sfătuim să vă calmaţi şi să vă liniştiţi, asigurându-vă că se va respecta tractatul încheiat la Bucureşti de D-l Venizelos”. La acestea Domnul institutor Baca, care se afla prezent, i a răspuns: „Cunoaştem sentimentele de echitate ale Domnului Prim-Ministru; dar cele întâmplate la Abela, săvărşite de funcţionarii şi geandarmi greci, au pus groaza în populaţiunea română”. Atunci D-l Caciadima a replicat: „Tocmai, spre a evita asemenea fapte regretabile am
fost trimişi noi aci”.
Tânărul român G. Zisi din Băeasa, luând cuvântul a zis: „am servit în armată ani de zile; ştiu ce fel de regulă şi ordine se ţine în Grecia; nouă aci nu ni se dă de lucru şi suntem reduşi să murim de foame: eată de ce am proclamat autonomia Pindului”.
În acea seară, vre-o 50 de femei, dinpreună cu copii lor, s’au dus la Căpitanul italian ca să-l roage să nu plece din Băeasa şi să nu-i părăsească; însă acesta, spre a nu se întâmpla niscai manifestaţiuni, n’a voit să le primească.
Atunci femeile au făcut o demonstraţie prin comună, traversând străzile cu cântece naţionale, cântând mai ales „deşteaptă-te române”.
Pentru potolirea spiritelor, s’a afişat la Băeasa copie de pe procesul verbal încheiat între Căpitanul companiei italiene şi ofiţerii greci sosiţi acolo în seara de 3 curent şi în care proces verbal s’a făcut menţiune că românii vor fi bine trataţi şi că nu li se va face vre-o rechiziţiune, după cum s’a zvonit. Căpitanul italian, la plecarea sa, a adresat populaţiunei mulţumirile sale pentru buna primire ce a făcut trupelor italiene şi a exprimat speranţa că şi autorităţile greceşti vor fi binevoitoare faţă de populaţiunea română.
Luni dimineaţa însă, la 4 curent, autorităţile greceşti, după plecarea trupelor italiene au început să privească rău pe români şi să-i ameninţe şi chiar au bătut pe D-nii Vasile Costa Hagi, Apostol Zotta şi At. Tega, căteşi trei locuitori din Băeasa. Tot atunci, căte-va familii, voind să plece, au fost oprite. Toate acestea, aducându-se la cunoştinţa Căpitanului italian, acesta a fost nevoit a se întoarce din drum spre a se pune în contact cu ofiţerii greci spre a se pune capăt acestor incidente. Dar nici acest demers n’a fost suficient, căci, după plecarea ofiţerului italian, grecii s’au dus în casa văduvei H. Druia, nu se ştie cu ce scop, astfel că, speriându-se, şi această doamnă, cu două fete ale ei, a părăsit comuna, apucând drumul spre Ianina. Însă, după ce a umblat două ceasuri, întâlnind un funcţionar italian care mergea la Băeasa ca controlor, fiind trimis de autorităţile italiene, dânsa a luat curaj şi a hotărât se se reîntoarcă la căminul ei. Acest fapt dovedeşte că românii sunt îngroziţi de tratamentul neomenos ce-l îndură din partea geandarmilor şi a funcţionarilor greci. Tocmai aceasta irită până la desperare pe români şi îi face să recurgă la tot felul de mijloace regretabile.
Ca dovadă certă despre abuzurile şi purtarea imprudentă şi brutală ale autorităţilor greceşti, dau aci mai la vale conţinutul următoarelor două procese verbale pe cari le a încheiat D-l Revizor şcolar P. Civica, în baza declaraţiilor ce I au făcut astăzi D-nii Vasile C. Hagi şi Apostol At. Zottu, care au fost bătuţi la Băeasa şi despre cari se pomeneşte mai sus.
„Proces Verbal
Astăzi Joi, 7 Septembrie 1917, s’a prezentat subsemnatului Revizor al Şcoalelor primare române din circonscripţiile Ianina şi Grebena, D-l Vasile C. Hagi, din comuna Băeasa, în etate de 30 de ani, şi ’mi a declarat următoarele. Luni dimineaţa (4 septembrie), voind să trec podul de pe Voiusa, fără nici un motiv, nişte soldaţi greci, cari se găseau acolo, m’au întrebat unde mă duc. Le am răspuns că mă duc acasă. Ei au început să înjure neamul nostru, şi unul din ei, caporal sau sergent, a început să mă bată, dându-mi mai multe palme şi, dacă nu fugeam, cine ştie câtă bătaie era să-mi dea.
Din cauza aceasta şi din cauză că mă temeam să nu mă maltrateze din nou, am fost
nevoit să-mi iau familia şi să plec de acolo, venind aci.
(s) Vasile C. Hagi”
Tot astăzi Joi, 7 Septembrie, s’a prezentat înaintea subsemnatului, tânărul Ap. Zottu, în etate de 16 ani, de fel din Băeasa, care mi a declarant următoarele: „Luni dimineaţa, cu jumătate de ceas înainte de a se face zi, voind să ies din casă, chiar cu lumânarea aprinsă, spre a mă duce la moară ca să iau un cantar, am dat, la eşirea din casă, de o patrulă de geandarmi greci, compusă de 4 inşi, cari m’au întrebat unde mă duc. Le am răspuns că mă duc la moară. Ei atunci mi au zis să mă întorc înapoi. Întrebându-i de ce? Ei au început să mă înjure şi să mă lovească şi, dacă nu le scăpam din măini, refugiându-mă în casă, cine ştie ce bătaie era să-mi dea.
(s) Apostol At. Zottu”
Pentru D-l At. Tegu, de 18 ani, D-l Vasile C. Hagi mi a declarant următoarele: „Luni dimineaţa, înainte de plecarea italienilor, fiind trimis de nora-sa la familia D-lui Tache Vaşotti spre a se informa când pleacă familiile, tocmai la poarta casei D-lui T. Vaşotti a fost prins de armata care păzea şi, după ce l’a bătut rău de tot, a fost arestat şi nu i s’a
dat drum decât după plecarea italienilor”.
Astăzi, 7 Septembrie, ziua Joi, 1917, am încheiat prezentul proces verbal, iscălit de
susnumiţii spre a servi unde de cuviinţă.
(ss) Apostol At. Zottu
Vasile C. Hagi
Revizor:
(s) P. Civica”
E de notat că obiceiul insultelor, ameninţărilor şi a bătăilor este aşa de răspândit în aceste părţi, în cât se poate spune că constituie un adevărat sistem de care se servesc grecii în potriva românilor, fără a ţine seamă, că o asemenea procedare, e neomeneasă, excită şi indispune pe români, cari ajung apoi la desperare şi comit fapte dezastroase.
Chiar astăzi, Domnul Modiano, sublocotenent în armata italiană, trimis la Samarina ca controlor spre a supraveghia ca românii să nu fie persecutaţi, informează Comisariatul general din Ianina, prin fonogramă, că geandarmii greci au ocupat Furca, localitate situată în Pind şi au maltratat acolo în mod neomenos mai mulţi români. Acelaş controlor vesteşte că din fericire nu s’a ivit pân’acum la Samarina nici un incident, unde un detaşament de geandarmi şi soldaţi greci au şi înlocuit trupele italiene, care au evacuat acea localitate. Nu voi lipsi a înainta Excelenţei Voastre un raport amănunţit în privinţa celor ce s’au întămplat la Samarina acum câteva zile.
N’am lipsit a face aci în mod energic cuvenitele interveniri în favorul comunelor româneşti pe lângă Domnul Marangopulo, însărcinat din partea Comisarului guvenului elen Domnul Steriadi, ca să ia în primire din partea trupelor italiene, comunele evacuate de acestea şi l’am rugat să dea telegrafic ordinele necesare atât la Băeasa cât şi în cele-l-alte comune româneşti, pentru evitarea incidentelor, cari nu pot fi decât în dauna bunei linişte ce trebuie să domnească în acele comune, asigurându-se totodată viaţă şi avutul populaţiunei române de la Pind, care e desperată de tratamentul ce-l îndură actualmente şi de cel trecut. Domnul Marangopulo, care pare a fi animat de bune intenţiuni, s’a grăbit a mă asigura că va da ordine categorice în acest sens şi nu va înceta a le reînoi, dorind ca liniştea să se restabilească pretutindeni.
De asemenea ieri am intervenit pe lângă Legaţiunea noastră din Atena, rugând a se face demersurile necesare pe lângă Guvernul elen şi de este posibil a se obţine din partea acestuia o amnistie generală pentru toţi românii, cari s’au refugiat din comunele lor de teama de a nu fi urmăriţi de autorităţi şi cari nu se vor întoarce pe la căminurile lor, decât dacă se vor da ordine autorităţilor elene din comunele române, de neurmărire contra românilor.
Am crezut necesar a face demersuri şi pe lângă colegii mei din Ianina, expunându-le soarta deplorabilă a românilor din Pind şi rugându-i a face şi dânşii reveniri la Legaţiunile respective din Atena, pentru a se pune capăt acestor represalii, ce autorităţile elene cari au ocupat comunele evacuate de trupele italiene, întrebuinţează în potriva elementului român, contrar asigurărilor date de Guvernul elen şi de autorităţile elene respective.
Consul:
D.A. Mincu135
Excelenţei Sale
Domnului Ion I.C. Brătianu
Preşedinte al Consiliului şi
Ministru al Afacerilor Străine
la Iaşi
Arhiva Ministerului Afacerilor Externe apud Stoica Lascu, Evenimentele din iulie - august 1917 în regiunea Munților Pind - încercare de creare a unei statalități a aromânilor. Documente inedite și mărturii. Studiu istoriografic și arhivistic în Revista Română de Studii Eurasiatice, Anul III, vol. 3, nr. 1-2 / 2007
