Documente Românești
1 Copie de pe raportul Consulatului din Ianina
sub № 280 din 29 August 1917 către
Legaţiunea din Atena
Am onórea a informà pe Exc. V., că Direcţiunea politică militară de la Comisariatul General Italiean din Ianina, la 27 curent, a dat publicitate prin ziarul local «Elefteron Vima» următórei comunicări ce o primi din Roma şi care sună astfel: «Se aduce la cunoştinţă celor interesaţi, că toţi aceia cari sunt originari din circumscripţiile aflate la Nord de linia stabilită de conferinţa din Florenţa, nu vor fi supuşi la nici o îndatorie faţă de serviciul militar din Grecia. Pentru ori-ce chestiuni privitóre la serviciul militar, tinerii interesaţi se pot adresà direct Consulatului general al Italiei din Ianina».
Din această comunicare a autorităţilor italinesci rezultă că guvernul grecesc nu mai póte sperà în viitor, ca să reocupe şi să stăpânéscă aşa dzisul Epirul de Nord, de óre-ce de câte-va luni el constitue o parte integrală a noului Stat Albanezesc, care, prin luna lui Maiŭ a.c. a fost proclamat ca autonom din partea Generalului Ferrero din Valona şi Epirul de Nord este acum sub protecţia Italieĭ. Atât tineretul muzulman cât şi cel creştin originar din acea provincie, care se află în Grecia, nu póte fi recrutat de autorităţile grecesci, căci prin comunicarea despre care este vorba mai sus, se atrage atenţiunea tutulor, pentru ca să se respecte starea de lucruri creată prin ocuparea de către trupele
italiene a sus-dzisei provincii şi a proclamării unităţii şi independenţeĭ Albaniei care este pusă sub protecţia şi auspiciul Italieĭ.
Pentru mai buna lămurire, cred că este necesar a comunicà aci mai la vale in extenso, proclamaţiunea, care a fost anunţată de autorităţile italiene din Arghirocastro la 21 Maiŭ a.c. şi care sună astfel: «Către întréga populaţiune albaneză. Astăzi la 21 Maiŭ (03 Iunie) 1917, cu ocaziunea aniversării fericite a libertăţii Constituţionale a Italiei, noi General Giacinto Ferrero, Comandantul trupelor italiene de ocupaţiune din Albania,
din ordinul guvernului Regelui Victor Emanuel al III-lea, proclamăm în mod solemn unitatea şi independenţa întregei Albaniĭ, sub egida şi protecţiunea Regatului Italian.
Prin acest act, voi albanezii, aveţi instituţii libere, óste, tribunale, şcoli dirijate de cetăţeni albaneji, voi veţi puteà administrà proprietăţile vóstre, fructul muncii vóstre în profitul vostru şi pentru o mai bună stare a ţărei vóstre. Albaneji! Ori-unde v’aţi afla sunteţi liberi, fie în ţara vóstră, fie în străinătate, chiar dacă aţi fi încă supuşi dominaţiunilor străine, cari sunt darnice în promisiuni, dar de fapt violente şi jefuitóre; voi, cari sunteţi urmaşii unei rase fórte vechi şi nobile şi aveţi amintiri şi tradiţiuni seculare, ce vĕ unesc cu civilizaţiunea romană şi ce cea veneţiană; voi, cari cunóşteţi comunitatea intereselor italo-albaneze pe mare care ne desparte şi tot d’odată ne unesce; uniţi-vĕ toţi câţi sunteţi ómeni cu bună voinţă şi cu credinţă în destinele scumpei vóstre Patrii; cu toţii alergaţi sub umbra steagurilor italian şi albanez, spre a jurà credinţă eternă în tot ce se proclamă astădzi în numele guvernului italian, pentru o Albanie independentă sub auspiciul şi protecţia Italieĭ».
Din dziua anunţării acestei proclamaţiuni, albanejii muzulmani şi creştini din teritoriul ocupat de trupele italiene, se simţiră uşuraţi şi asiguraţi pentru viitorul ţării lor şi se mândresc de acéstă situaţiune. Dênşii constată cu admiraţiune un progres enorm până acum, căci li se deschid dzilnic comunicaţii nouĕ prin munţii şi văile de acolo, unde domnià de secoli tristeţă şi nesiguranţă; lor li se înfiinţéză şcoli bine organizate, în care copiii lor învéţă repede limba lor maternă şi cea italiénă; lor li se asigură o justiţie nepărtinitoare; lor li se arată mii de isvóre pentru existenţa lor dzilnică, este suficient numai ca dânşiĭ să renunţe la tristul şi legendarul viciu al leneviei; lor li se daŭ neîntrerupt exemple de bună creştere, de un traiŭ mai bun şi de sigur, că vor profita în scurt timp aşa de mult în cât se va operà o schimbare radicală a situaţiunei lor de până acum. Iată dar pentru ce şi locuitorii din provincia Ciamurià, precum şi românii noştri de la Pind, sunt setoşi de asemenea libertate.
Un comunicat oficial italian apărut dzilele acestea, vestesce că guvernul italian în dorinţa sa de a înmulţi şcólele din Albania şi a îmbunătăţi starea celor existente, înbrăţişate cu căldură şi recunoştinţă din partea populaţiuneĭ albaneze, a instituit acum o şcóla normală specială, care va pregăti în curând vre-o sută de institutori, destinaţi pentru Albania şi cari vor predà în special limba albaneză. Deci progresul ce se va realizà pe terenul instrucţiunei, în scurt timp va deveni şi mai uimitor. Tocmai şi prin Epirul meridional care a fost ocupat de trupele italiene se proiectaze înfiinţarea de şcoli; mai ales prin comunele românesci şi prin cele albaneze şi italienii doriaŭ să introducă în acele şcóle învĕţarea limbilor acestor douĕ naţiuni.
Însă, din nenorocire, trupele italiene vor trebui să evacueze Epirul de Sud în câte-va dzile, ast-fel că nu s’a putut pune în aplicare acele proiecte, cari ar fi fost de mare folos pentru elementul nostru.
Consul
semnat: D.A. Mincu
Arhiva Ministerului Afacerilor Externe apud Stoica Lascu, Evenimentele din iulie - august 1917 în regiunea Munților Pind - încercare de creare a unei statalități a aromânilor. Documente inedite și mărturii. Studiu istoriografic și arhivistic în Revista Română de Studii Eurasiatice, Anul III, vol. 3, nr. 1-2 / 2007
Legaţiunea din Atena
Am onórea a informà pe Exc. V., că Direcţiunea politică militară de la Comisariatul General Italiean din Ianina, la 27 curent, a dat publicitate prin ziarul local «Elefteron Vima» următórei comunicări ce o primi din Roma şi care sună astfel: «Se aduce la cunoştinţă celor interesaţi, că toţi aceia cari sunt originari din circumscripţiile aflate la Nord de linia stabilită de conferinţa din Florenţa, nu vor fi supuşi la nici o îndatorie faţă de serviciul militar din Grecia. Pentru ori-ce chestiuni privitóre la serviciul militar, tinerii interesaţi se pot adresà direct Consulatului general al Italiei din Ianina».
Din această comunicare a autorităţilor italinesci rezultă că guvernul grecesc nu mai póte sperà în viitor, ca să reocupe şi să stăpânéscă aşa dzisul Epirul de Nord, de óre-ce de câte-va luni el constitue o parte integrală a noului Stat Albanezesc, care, prin luna lui Maiŭ a.c. a fost proclamat ca autonom din partea Generalului Ferrero din Valona şi Epirul de Nord este acum sub protecţia Italieĭ. Atât tineretul muzulman cât şi cel creştin originar din acea provincie, care se află în Grecia, nu póte fi recrutat de autorităţile grecesci, căci prin comunicarea despre care este vorba mai sus, se atrage atenţiunea tutulor, pentru ca să se respecte starea de lucruri creată prin ocuparea de către trupele
italiene a sus-dzisei provincii şi a proclamării unităţii şi independenţeĭ Albaniei care este pusă sub protecţia şi auspiciul Italieĭ.
Pentru mai buna lămurire, cred că este necesar a comunicà aci mai la vale in extenso, proclamaţiunea, care a fost anunţată de autorităţile italiene din Arghirocastro la 21 Maiŭ a.c. şi care sună astfel: «Către întréga populaţiune albaneză. Astăzi la 21 Maiŭ (03 Iunie) 1917, cu ocaziunea aniversării fericite a libertăţii Constituţionale a Italiei, noi General Giacinto Ferrero, Comandantul trupelor italiene de ocupaţiune din Albania,
din ordinul guvernului Regelui Victor Emanuel al III-lea, proclamăm în mod solemn unitatea şi independenţa întregei Albaniĭ, sub egida şi protecţiunea Regatului Italian.
Prin acest act, voi albanezii, aveţi instituţii libere, óste, tribunale, şcoli dirijate de cetăţeni albaneji, voi veţi puteà administrà proprietăţile vóstre, fructul muncii vóstre în profitul vostru şi pentru o mai bună stare a ţărei vóstre. Albaneji! Ori-unde v’aţi afla sunteţi liberi, fie în ţara vóstră, fie în străinătate, chiar dacă aţi fi încă supuşi dominaţiunilor străine, cari sunt darnice în promisiuni, dar de fapt violente şi jefuitóre; voi, cari sunteţi urmaşii unei rase fórte vechi şi nobile şi aveţi amintiri şi tradiţiuni seculare, ce vĕ unesc cu civilizaţiunea romană şi ce cea veneţiană; voi, cari cunóşteţi comunitatea intereselor italo-albaneze pe mare care ne desparte şi tot d’odată ne unesce; uniţi-vĕ toţi câţi sunteţi ómeni cu bună voinţă şi cu credinţă în destinele scumpei vóstre Patrii; cu toţii alergaţi sub umbra steagurilor italian şi albanez, spre a jurà credinţă eternă în tot ce se proclamă astădzi în numele guvernului italian, pentru o Albanie independentă sub auspiciul şi protecţia Italieĭ».
Din dziua anunţării acestei proclamaţiuni, albanejii muzulmani şi creştini din teritoriul ocupat de trupele italiene, se simţiră uşuraţi şi asiguraţi pentru viitorul ţării lor şi se mândresc de acéstă situaţiune. Dênşii constată cu admiraţiune un progres enorm până acum, căci li se deschid dzilnic comunicaţii nouĕ prin munţii şi văile de acolo, unde domnià de secoli tristeţă şi nesiguranţă; lor li se înfiinţéză şcoli bine organizate, în care copiii lor învéţă repede limba lor maternă şi cea italiénă; lor li se asigură o justiţie nepărtinitoare; lor li se arată mii de isvóre pentru existenţa lor dzilnică, este suficient numai ca dânşiĭ să renunţe la tristul şi legendarul viciu al leneviei; lor li se daŭ neîntrerupt exemple de bună creştere, de un traiŭ mai bun şi de sigur, că vor profita în scurt timp aşa de mult în cât se va operà o schimbare radicală a situaţiunei lor de până acum. Iată dar pentru ce şi locuitorii din provincia Ciamurià, precum şi românii noştri de la Pind, sunt setoşi de asemenea libertate.
Un comunicat oficial italian apărut dzilele acestea, vestesce că guvernul italian în dorinţa sa de a înmulţi şcólele din Albania şi a îmbunătăţi starea celor existente, înbrăţişate cu căldură şi recunoştinţă din partea populaţiuneĭ albaneze, a instituit acum o şcóla normală specială, care va pregăti în curând vre-o sută de institutori, destinaţi pentru Albania şi cari vor predà în special limba albaneză. Deci progresul ce se va realizà pe terenul instrucţiunei, în scurt timp va deveni şi mai uimitor. Tocmai şi prin Epirul meridional care a fost ocupat de trupele italiene se proiectaze înfiinţarea de şcoli; mai ales prin comunele românesci şi prin cele albaneze şi italienii doriaŭ să introducă în acele şcóle învĕţarea limbilor acestor douĕ naţiuni.
Însă, din nenorocire, trupele italiene vor trebui să evacueze Epirul de Sud în câte-va dzile, ast-fel că nu s’a putut pune în aplicare acele proiecte, cari ar fi fost de mare folos pentru elementul nostru.
Consul
semnat: D.A. Mincu
Arhiva Ministerului Afacerilor Externe apud Stoica Lascu, Evenimentele din iulie - august 1917 în regiunea Munților Pind - încercare de creare a unei statalități a aromânilor. Documente inedite și mărturii. Studiu istoriografic și arhivistic în Revista Română de Studii Eurasiatice, Anul III, vol. 3, nr. 1-2 / 2007
