Începuturile mișcării

Înainte de venirea armatelor italiene eu luasem legătura cu armatele franceze, cari se găseau în apropierea Samarinei. Cerusem sprijinul lor pentru a ne putea pune întru câtva la adăpost de furia grecească, aşa că acum când ne îndreptam în spre Cojani, unde se găseau francezii, începui să am o licărire de speranţă. Nu m'am înşelat. Consulul italian din Samarina anunţase autorităţile superioare, cari imediat făcură demersuri la comandamentul francez, aşa că în ziua când am intrat în Cojani, un ofiţer francez ni s'a prezentat, spunându-ne să nu ne temem căci s'au luat toate măsurile pentru ca să fim liberaţi. Peste câteva ceasuri, după lungi interogatorii şi batjocoriri, am fost puşi în libertate de autorităţile greceşti.

Întorşi în Samarina chiar după o oră de la sosire, am fost rechemaţi la comandamentul pieţei şi unul din noi, Costache Şorbi, a fost bătut până la sânge.

Din clipa aceasta începură cele mai ticăloase intrigi şi cele mai inchizitoriale perchiziţii. Sunt bătrân, am văzut multe şi am suferit şi mai multe. Ceea ce se întâmpla acum însă n'am putut-o îndura, şi într-o noapte mi-am luat cei patru copii, căci doi erau aci şi luptau în armata română pentru România Mare, şi, fără ca să ţiu cont de averea pe care o lăsam întreagă în voia sorţii şi a duşmanului, am trecut în Albania.

Aci la Arghirocastro unde eram mai mulţi refugiaţi am renceput mişcarea. Munceam zi şi noapte şi din ceea ce câştigam, cea mai mare parte o dădeam pentru chestia noastră românească. Am trimes în mai multe rânduri delegaţi în Italia, am trimis delegaţi chiar până la conferinţa păcii, susţinuţi de obolul nostri câştigat prin munca grea; iar din copiii noştri formasem o legiune. N'am fost sprijiniţi însă de aceia în cari contam, de guvernul român şi sforţările noastre au rămas zadarnice.

Nu regret nimic, nici averea părăsită, nici sacrificiile, nimic, nimic, reluă bătrânul Lala Guli, după o clipă de reculegere. Noi ăştia bătrâni, rebegiţi aşa cum ne vedeţi, ne-am făcut până la capăt datoria.

Am aruncat sămânţa libertăţii pentru ţinuturile noastre. Sper că tineretul va şti să îngrijească ogorul pentru ca odată şi odată să dea rodul pentru care s'au sacrificat atâţia şi atâţia martiri. Faceţi-vă şi voi, tineretul macedoromân, datoria aşa cum ne-am făcut-o noi şi fiţi siguri de izbândă. N'ascultaţi pe cei cari vă spun că chestia aromânească din Macedonia e moartă. Trăim vremuri când conştiinţa naţională îşi afirmă drepturile ei sfinte şi ceea ce nu s'a putut ieri se va putea face mâine.