1917 Iulie 25, Samarina Excelenței Sale I.I.C. Brătianu, Președintele Consiliului de Miniștri, Iași
În acest ceas suprem, populația din Pind și Zagori, plină de bucuria eliberării de sub tiranie prin acțiunea glorioasă a armatei italiene, se reunește pentru a cere lumii civilizate, într-un singur glas, drepturile sale la libertate, limbă și instituții proprii, ne adresăm vouă frații noștri, cu un salut călduros și iubitor.
Ne separă o mare întindere de pământuri ocupate de popoare străine, însă inimile noastre bat la unison cu ale voastre, cu aceșali sânge ieșit din venele vechii Rome, pentru aceleași aspirații și pentru același ideal.
Prin puterea armatei victorioase a mamei noastre, Italia, au fost rupte lanțurile ce ne țineau sub jugul străinului. Vulturul roman s-a ridicat din nou în munții noștri, reunind fiii împrăștiați sub aripile sale părintești. Prin aceasta suntem siguri că vom intra în rândurile populațiilor civilizate și vom impune respect și inamicilor noștri ce s-au străduit în zadar să stingă numele românesc de pe suprafața pământului.
În acest ceas suprem vă dorim din toată inima înlăturarea inamicilor, triumful cauzei comune, realizarea idealului național, măreția și prosperitatea patriei, iar pentru noi dorim ca vocea voastră puternică să se ridice pentru ca puterile aliate, prin angajamentele ferme, să ne garanteze libertatea și prosperitatea viitorului nostru printre noile națiuni latine împotriva amenințărilor neîndreptățite ale inamicilor ce vor să ne înlănțuie din nou pentru a înlătura numele românesc din acești munți.
Primarul din Samarina: J. Daboura, delegați: Zicu Araia, Zuca Sorbi, Helidoni, Papaiani.
Primarul din Abella (Avdella): Caraiani, delegați: Papa, Exarhu, Papahagi, Tulliu.
Primarul din Perivole: Teguiani, delegați: Varduli, Zdrula, Constantinescu, Scrâma, Piha, Take Varduli, Mirminga.
Primarul din Baiassa: Nolla, delegați: Vachoti, Tega, Zerva, Djima.
Maire de Aminciu (Metzova): Mihou, delegați: Belibaschi, Nicolau, Diamandi.
Primarul din Paléosseli: Zissaki, delegați: Zaca, Pantazi.
Primarul din Padzi: Paponi, delegați: Tosca, Grasu.
Primarul din Turia: Scufi, delegați: Nibi, Grigioti, Dafula, Mihadași.
Primarul din Breaza: Pispa, delegați: Tschaprangani, Pupi, Catibari.
Primarul din Laca: Șafarica, delegați: Gadjani, Casso.
Primarul din Dobrinova: Caragiorgo, delegați: Caroni.
Primarul din Armata: Vraca, delegați: Rafti.
Primarul din Zmixi: Levendi.
Les Macédo-Roumains devant le Congrès de la paix, Paris, Imp. Dubois et Bauer, 1919; Squardo retrospettivo sul movimento nazionalista dei macedo-romeni nella Peninsola Balcanica, Societa di Cultura Macedo-Romena, I.E. Torouțiu, București, 1940. Apud Românii de la sud de Dunăre, S. Brezeanu, Gh. Zbuceha, București, 1997.
MAI MULTÎnceputurile mișcării
Înainte de venirea armatelor italiene eu luasem legătura cu armatele franceze, cari se găseau în apropierea Samarinei. Cerusem sprijinul lor pentru a ne putea pune întru câtva la adăpost de furia grecească, aşa că acum când ne îndreptam în spre Cojani, unde se găseau francezii, începui să am o licărire de speranţă. Nu m'am înşelat. Consulul italian din Samarina anunţase autorităţile superioare, cari imediat făcură demersuri la comandamentul francez, aşa că în ziua când am intrat în Cojani, un ofiţer francez ni s'a prezentat, spunându-ne să nu ne temem căci s'au luat toate măsurile pentru ca să fim liberaţi. Peste câteva ceasuri, după lungi interogatorii şi batjocoriri, am fost puşi în libertate de autorităţile greceşti.
Întorşi în Samarina chiar după o oră de la sosire, am fost rechemaţi la comandamentul pieţei şi unul din noi, Costache Şorbi, a fost bătut până la sânge.
Din clipa aceasta începură cele mai ticăloase intrigi şi cele mai inchizitoriale perchiziţii. Sunt bătrân, am văzut multe şi am suferit şi mai multe. Ceea ce se întâmpla acum însă n'am putut-o îndura, şi într-o noapte mi-am luat cei patru copii, căci doi erau aci şi luptau în armata română pentru România Mare, şi, fără ca să ţiu cont de averea pe care o lăsam întreagă în voia sorţii şi a duşmanului, am trecut în Albania.
Aci la Arghirocastro unde eram mai mulţi refugiaţi am renceput mişcarea. Munceam zi şi noapte şi din ceea ce câştigam, cea mai mare parte o dădeam pentru chestia noastră românească. Am trimes în mai multe rânduri delegaţi în Italia, am trimis delegaţi chiar până la conferinţa păcii, susţinuţi de obolul nostri câştigat prin munca grea; iar din copiii noştri formasem o legiune. N'am fost sprijiniţi însă de aceia în cari contam, de guvernul român şi sforţările noastre au rămas zadarnice.
Nu regret nimic, nici averea părăsită, nici sacrificiile, nimic, nimic, reluă bătrânul Lala Guli, după o clipă de reculegere. Noi ăştia bătrâni, rebegiţi aşa cum ne vedeţi, ne-am făcut până la capăt datoria.
Am aruncat sămânţa libertăţii pentru ţinuturile noastre. Sper că tineretul va şti să îngrijească ogorul pentru ca odată şi odată să dea rodul pentru care s'au sacrificat atâţia şi atâţia martiri. Faceţi-vă şi voi, tineretul macedoromân, datoria aşa cum ne-am făcut-o noi şi fiţi siguri de izbândă. N'ascultaţi pe cei cari vă spun că chestia aromânească din Macedonia e moartă. Trăim vremuri când conştiinţa naţională îşi afirmă drepturile ei sfinte şi ceea ce nu s'a putut ieri se va putea face mâine.
MAI MULT